Invatamantul Primar Buzoian: Cerc pedagogic semestrul al II lea

vineri, 9 aprilie 2010

Cerc pedagogic semestrul al II lea - martie 2010

STUDIU DE CAZ 2
INVATATOARE ELENA POSEA SI FLORICA ANTON
SCOALA CU CLASELE I- VIII ,, VALERIU STERIAN'', RM. SARAT, JUDETUL BUZAU

Prezentarea cazului şi a problemei

Copilul T.C. provine dintr-o familie monoparentală, (părinţii fiind divorţaţi) el aflîndu-se în grija mamei, care este toată ziua la serviciu, copilul fiind nesupravegheat.
Elevul T.C. nu are probleme fizice şi psihice, dar întâmpină unele greutăţi în a face faţă cerinţelor şcolare.Temele sunt efectuate de cele mai multe ori cu superficialitate sau neefectuate. Nu are un program de lucru bine organizat şi nu posedă deprinderi de munca intelectuală bine formate.

Istoria problemei
Datorită faptului că pe tot parcursul zilei este nesupravgheat, copilul a profitat de lipsa de timp a mamei sale şi ca urmare a început să manifeste tulburări de comportament şi să obţină rezultate slabe la învăţătură. Nerealizările şcolare, insuccesele înregistrate tot mai des, tendinţa de introvertire, singurătatea şi lipsa părinţilor din viaţa sa, au făcut ca elevul să aibă o imagine de sine destul de scăzută şi o motivaţie slabă pentru învăţătură. Toate acestea au dus la modificarea traiectoriei dezvoltării afective şi în special a celei emoţionale a copilului. Se constată instalarea insuccesul şcolar, care poate fi finalizat chiar cu eşec.
Mama a recunoscut neputinţa de a-l mai ţine sub control şi s-a declarat depăşită de situaţie. Îşi doreşte să colaborăm şi-şi exprimă părerea de rău că nu-l poate supraveghea şi educa îndeajuns pe copil.
În cadrul colectivului clasei iese mereu în evidenţă prin brutalitate (altercaţii, injurii), neîndeplinirea unor sarcini, vorbeşte neîntrebat, distrage atenţia colegilor.

Evaluarea capacităţilor, a resurselor, a caracteristicilor, a nevoilor şi a slăbiciunilor
Informaţiile despre trebuinţele de deficit precum şi despre cele de dezvoltare le-am colectat pe baza testelor de cunoaştere, a observaţiilor şi în urma studierii fişei psiho-pedagogice.

Starea copilului rezultată din evaluări este următoarea:
• Are posibilităţi relativ bune de comunicare orală, gestuală şi expresivă.
• Are capacitate relativ bună de învăţare şcolară şi comportamentală.
• Se angajează în îndeplinirea sarcinilor primite dacă este bine motivat, devenind receptiv şi cooperant.
• Predomină memoria de scurtă durată.
• Atenţia are un volum destul de redus şi putera de concentrare este scăzută.
• Are probleme de comportament.
• Stima de sine este scăzută.

Definirea problemei centrale şi a liniilor generale de lucru

Pornind de la premisa că orice activitate de învăţare trebuie să fie plurimotivată, trebuie să ţinem cont că eficienţa oricărei activităţi scade dacă nivelul de motivare este minim şi creşte dacă acesta este optim.
Prioritar este creşterea nivelului motivaţional în întreg procesul de instruire şi educaţie. Copilul are nevoie de atenţie specială din partea cadrelor didactice,( care au ore la acestă clasă şi în mod evident a învăţătoarei sale) şi de preocuparea mamei de a–i asigura necesităţi materiale dar şi afecţiune, respect, sprijin în educaţie şi în activitatea sa şcolară.
Acasă elevul nemaiavând un program bine organizat de muncă şi de odihnă, este necesar stabilirea acestuia în colaborarea cu mama, copilul şi învăţătoarea.
La clasă se impune implicarea activă a copilului în activităţi curriculare şi extracurriculare. În acest sens trebuie susţinut emoţional pentru realizarea sarcinilor şcolare cu responsabilitate maximă. Sarcinile vor fi concepute gradual din punct de vedere al dificultăţilor pentru a-i oferi posibilitatea copilului să-şi demonstreze capacitatea de progres cu fiecare pas rezolvat, cu scopul de a-l motiva în vederea rezolvării paşilor următori şi de a câştiga mai multă încredere în sine. Cunoaşterea obiectivelor activităţilor la care participă şi necesitatea îndeplinirii acestora va duce la trezirea interesului, a curiozităţii şi la mobilizarea voinţei sale. Repartizarea sarcinilor se va face în mod atractiv, cât mai posibil captivant, dar şi în concordanţă cu interesele şi aspiraţiile sale.

Prezentarea obiectivelor, a planului de intervenţie şi a procesului de rezolvare a problemei.
În încercarea de a soluţiona acestă problemă vom urmări formarea unui stil de muncă corect al elevului precum şi o mai intensă colaborare a şcolii cu familia copilului. În acest sens formarea şi dezvoltarea motivaţiei pentru învăţătura va viza protejarea şi dezvoltarea imaginii de sine prin următoarele strategii:
• Alocarea de sarcini personalizate, ce corespund capacităţii sale.
• Oferirea de muncă suplimentară în mod încurajator pentru a stimula progresul.
• Atragerea atenţiei mai mult asupra succeselor decât a nereuşitelor.
• Încurajarea pentru a-şi exprima liber opiniile în mod civilizat.
• Sprijinirea sa în înţelegerea erorilor.
• Orientarea criticilor pe sarcina de lucru şi nu pe elev
• Gestionarea unor situaţii de învăţare motivante cu scop de a ridica nivelul general de activizare şi al stării de vigilenţă.
• Alternarea adecvată a activităţilor intelectuale cu cele fizice, a celor de învăţare cu cele de exprimare a propriilor opinii.
• Aprecierea pozitivă a elevului în faţa clasei.
• Alternarea recompenselor cu sancţiuni şi cu iertare.
• Asigurarea unui climat al clasei de securitate afectivă pentru a-l motiva în obţinerea de rezultate bune.
• Încurajarea permanentă a elevului că este capabil de succes.
• Oferirea de modele de comportare civilizată.
• Promovarea motivaţiei de învăţare folosind ca strategie învăţarea prin cooperare, predare-învăţare reciprocă, jocul etc.
Vom încerca să conştientizăm familia de importanţa pe care trebuie să o acorde permanent evoluţiei copilului înaintea oricărei alte probleme.
De asemenea vom încerca stimularea continuă a elevului de a învăţa consecvent şi de a-şi face temele corect şi cu regularitate. Asigurarea de explicaţii în efectuarea temelor
Evaluarea programului de schimbare

• La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu elevul, mama acestuia şi consilierul şcolar.
• Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile spontane cu alte persoane.
• Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare.
• Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa elevului. Spre exemplu, după perioada de două săptămâni, elevul a început să participe la lecţii din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
• Dialogul copilului cu consilierul şcolar şi cu doamna învăţătoare a arătat că a crescut siguranţa copilului şi încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.
• Randamentul lui la învăţătură a crescut, dar s-a impus, în continuare, ajutorul doamnei învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe săptamână în afara orelor de clasă.
• Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte că elevul depune mai mult efort pentru a colabora.

Concluzii

Teama pe care o manifestă copilul de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de a epata prin comportamentul agresiv atât verbal cât şi fizic se datorează lipsei de comunicare atât cu mama cât şi cu tatăl. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici dificultatea lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv faţă de cei din jur, faţă de mama sa este datorat lipsei unei persoane de sex masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare încredere. Momentan, el se simte abandonat de tata.
În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor aplica tehnici experimentale pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară a copilului.

Etichete: 24.03.2010 Cerc pedagogic clasa a III a