duminică, 10 octombrie 2010

Disfuncţii în învăţământul special şi special integrat. Propuneri de eliminare a acestora

Lista principalelor probleme şi disfuncţii apărute în anul şcolar 2009- 2010

(propuneri pentru anul şcolar 2010- 2011)

Inspector şcolar pentru învăţământul special şi special integrat,

Prof. drd. VERONICA TRANDAFIR


Vă semnalăm o serie de neajunsuri şi probleme întâmpinate în activitatea noastră. În acelaşi timp, ne permitem să vă înaintăm o serie de propuneri, menite să eficientizeze activitatea din şcolile pentru deficienţi de vedere şi nu numai. Aceste propuneri au fost elaborate în urma unei analize de nevoi pertinente, efectuată de-a lungul mai multor ani şcolari.
1. Curriculum
 absenţa planului cadru pentru învăţământul preşcolar pentru deficienţi de vedere;
 absenţa unor manuale şcolare braille, a unor programe şcolare, precum şi a materialului didactic specific;
 existenţa unor manuale foarte vechi, editate cu mulţi ani în urmă, în toate şcolile speciale.

2. Clasa pentru copii cu deficienţe asociate este eterogenă din multe puncte de vedere (particularităţile psihofizice ale copilului, nivelul deficienţei mentale asociate, vârsta cronologică, ritmul de dezvoltare diferit, ş.a.). Deoarece şi în prezent se lucrează cu aceşti copii pe bază de programe şi planuri de intervenţie personalizată, considerăm inoportună prezenţa catalogului clasic, care obligă promovarea copiilor în clase consecutive, situaţie total neconformă realităţii. De pildă, unii copii stagnează la nivelul clasei I, alţii nu-l ating niciodată, deoarece progresele copiilor sunt diferite şi uneori foarte mici, necesitând timp îndelungat. De aceea, considerăm necesar ca această clasă să funcţioneze ca Grupă de copii cu deficienţe asociate.

3. Personalul nedidactic este insuficient. Se impune prezenţa infirmierei atât la grupa preşcolară, cât şi la grupa de copii cu deficienţe asociate.

4. Ne îngrijorează scăderea drastică a numărului de copii şcolarizaţi de la an la an. Principalele cauze sunt problemele financiare ale familiilor (care trăiesc cu toţii din pensia de handicap a copilului şi indemnizaţia de însoţitor), lipsa de informare, dezinteresul şi uneori hiperprotecţia manifestate de părinţi.
Pentru ameliorarea sau remedierea acestei situaţii propunem:
 menţionarea clară în actele normative a obligativităţii învăţământului special;
 realizarea unui recensământ al copiilor de la 0 la 18 ani, cu precizarea caracteristicilor, deficienţelor;
 alcătuirea unei baze de date referitoare la copiii cu deficienţe, specificând tipul deficienţei, gradul acesteia şi stabilirea unor reguli de colaborare între instituţiile implicate;
 informarea instituţiilor speciale până la o dată rezonabilă, despre copiii cu diverse handicapuri pentru alcătuirea, organizarea grupelor şi claselor în timp util;
 înfiinţarea unor clase tip „A doua şansă” şi frecvenţă redusă în învăţământul special.
5. Evaluarea copiilor de către comisiile judeţene şi interjudeţene în perioade precise care să nu perturbe procesul instructiv-educativ.
6. Şcolile speciale sunt de formă “school-after-school”, situaţie în care să fie prevăzut în mod obligatoriu în schema de încadrare directorul adjunct.
7. Necesitatea achiziţionării microbuzelor şcolare pentru instituţiile de învăţământ special.
8. Cuprinderea în proiectul ministerului a fondurilor pentru confecţionarea de mobilier pentru şcolile speciale.
9. Alcătuirea unei liste care să cuprindă materiale şi dispozitive necesare elevilor cu deficienţă de vedere.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire